Filme de nota 10
Daca Razboiul din Vietnam nu ar fi existat, acum am fi fost lipsiti de filme precum “Apocalypse Now”, “Platoon”, “Full Metal Jacket” sau chiar “Forrest Gump”. “Good
Morning , Vietnam” este un film care nu poate fi ratat. Aici vom vedea o alta fata a razboiului, una comica, fapt care i se datoreaza in mare parte interpretarii dezinvolte a lui Robin Williams in primul sau rol de Oscar. Acesta il joaca pe Adrian Cronauer, un DJ chemat in Vietnam pentru a le ridica moralul soldatilor prin emisiunile sale extrem de comice. Pe tot parcursul filmului avem impresia ca Williams se afla pe o scena, la unul dintre spectacolele sale de comedie. Regizorul Barry Levinson, cunoscut pentru “Rain Man” si “Avalon”, nu cade in capcana de a-l lasa pe Robin Williams sa faca glume si sa acapareze filmul. Umorul are rolul de a ne introduce mai usor in atmosfera sumbra a razboiului, pana vom ajunge la celebra scena in care pe fundalul sonor creat de melodia lui Louis Armstrong, “What a wonderful world”, vedem imagini cu paduri incediate cu napalm si vietnamezi nevinovati ucisi de americani. Acest film chiar merita vazut pentru umorul desavarsit (sunt cateva glume de-a dreptul de neuitat), vocile pe care le imita Robin Williams si pentru glumele proaste ale sergentului Hauk, care sunt atat de proaste incat sunt amuzante.
De data aceasta avem o comedie de o cu totul alta factura decat “Good Morning, Vietnam”, o comedie subtila, cu puternice accente dramatice, care reuseste sa emotione
ze prin puritatea povestii si prin cele doua jocuri actoricesti pe care le ofera Morgan Freeman si Jessica Tandy, care prin acest rol a devenit cea mai batrana castigatoare de Oscar (avea 81 de ani). Filmul incepe cu intriga, fara introducerea personajelor, fara sa ne facem o idee asupra insusirilor doamnei Daisy. Intr-o dimineata ia masina din garaj, o porneste in tromba in gardul vecinilor. Fiul ei (jucat de Dan Aycroyd) decide ca a ajuns la varsta la care nu poate conduce o masina, asa ca ii angajeaza un sofer de culoare (suntem in anii ‘50), pe batranul Hoke (Freeman). Ma opresc aici cu sinopsisul, pentru ca trebuie sa vedeti si voi filmul. Pot spune cu usurinta ca aceasta este una dintre cele mai frumoase povesti de prietenie pe care le-a dat cea de-a saptea arta. Gesturi, taceri, priviri reprezinta dialoguri vaste in aceasta pelicula care si-a meritat cu prisosinta Oscarul pentru cel mai bun film.