La vita e bella

Viata e frumoasa! Chiar este dupa ce vezi filmul italian “La vita e bella”. Cred ca dupa “Le Fabuleux Destin d’Amelie Poulain” este cel de-al doilea film cu adevarat bun pe care il vad anul acesta. Filmul regizat,scris, produs si jucat de Roberto Benigni este cea mai buna pelicula ce abordeaza tema holocaustului, chiar daca este depasita in dramatism de “Pianistul” si “Lista lui Schindler”. Benigni prefera o abordare mai comica,dar te tine cu sufletul la gura si te face sa razi copios in prima jumatate a filmului, face haz de necaz in partea a doua si chiar iti vine sa ii plangi de mila. Acesta este cu siguranta un film complet,le are pe toate:comedie, romantism si dramatism.

Scenariul este foarte bine scris si povestea in sine seamana cu o fabula. Guido,un evreu din provincie vine la oras pentru a lucra la restaurantul unchiului sau ca ospatar. El o intalneste de doua ori pe neasteptate pe Dora,o invatatoare de la scoala din oras. A treia oara,cei doi se indragostesc,iar Guido o rapeste de la propria ei nunta. Actiunea se petrece in timpul dominatiei fasciste, asa ca Guido si fiul sau sunt luati in scurt timp de catre soldati si trimisi in lagar,totul chiar de ziua lui Giosue. Tatal sau ii spune ca totul este un joc de ziua sa si premiul cel mare este un tanc adevarat. Guido ajunge si el sa trateze totul ca pe un joc si cu mult umor reuseste sa treaca peste multe pericole. Trebuie sa vedeti neaparat filmul, pentru ca finalul este genial.

Filmul a cucerit premiul Oscar pentru cel mai bun film strain al anului 1998, cea mai buna coloana sonora, iar Robero Benigni a luat premiul pentru cel mai bun actor. Filmul a mai primit si nominalizari pentru cel mai bun montaj si cea mai buna regie. Este cu siguranta un film pe care trebuie sa il vedeti si care nu ar trebui sa lipseasca din videoteca personala.