Schimbarea la faţă a Iaşilor

Titlul ar fi trebuit sa fie ”Schimbarea la muian a Iaşilor”, pentru că ceea ce îmi este dat acum să văd, ar putea fi cu greu numit faţă. După cum mulţi bine ştiţi, în această zi de 14 februarie este sărbătorită în calendarul ortodox, Sf. Parascheva. Acest lucru înseamnă automat că oraşul este plin de pelerini, saturat de comercianţi stradali şi adăposteşte crema cerşetorimii din România.

Practic, dacă cerşetorii ar fi reuniţi în sindicate, am putea spune că acum, la Iaşi, are loc congresul milogilor din România. Dintotdeauna m-a fascinat mecanismul milei. Cum reuşesc aceşti prefăcuţi să îţi smulgă o bucată de pâine din buzunar. Cum oare? Ei bine, să ştiţi că aceşti cerşetori sunt mai abili in tehnici de marketing decăt mulţi studenţi care învaţă asta la facultate. Un cerşetor ajunge mare în breaslă doar dacă ştie puţin marketing. El nu îl numeşte aşa, pentru că nu ştie ce e aia, dar sunt sigur că un bun pungaş ştie teorie destulă: unde să se poziţioneze, ce să spună, cum să joace, etc. Un cerşetor este un actor amator, care joacă acelaşi spectacol de improvizaţie în fiecare zi. Locul de lângă biserică îi este scena. E mică, ce-i drept. Dar nu are nevoie de mai mult. Este un spectacol amator, aşa că tot ce contează este prestaţia în sine, care se ridică întotdeauna la un nivel de clasă. Nu degeaba lumea se îmbulzeşte la casa de bilete. Cerşetorul nostru ştie să improvizeze. Nu face greşeala de a se prezenta la Sf. Parascheva cu un singur text. Ştie să se muleze în funcţie de persoana care calcă in teatru. Dacă este o femeie mai urâţică, nu ezită să o numească ”frumoaso”. Aceasta îşi calcă pe inimă şi aruncă o bancnotă de un leu doar din simplul fapt că nu a mai fost catalogată drept frumoasă înainte. E vorba de un fenomen care se petrece subliminal şi sunt sigur că cerşetorii ştiu asta.

Mie îmi place să cred ca ei sunt nişte ”fini observatori ai societăţii”, nişte psihologi fără studii teoretice, ci doar cu studii practice. Unii chiar au dobândit averi de pe urma acestei îndeletniciri. Ieri aşteptam autobuzul cu Axel16, iar acesta vede o persoană familiară. A stat puţin pe gânduri şi şi-a dat seama cine era. Un cerşetor care în urmă cu 4 ani a produs un eveniment memorabil, care i-a schimbat părerea despre tagma milogilor. Acest cerşetor stătea cu palma întinsă implorând o bucată de pâine. Alex nu avea la el o pâine, dar a preferat să îi pună în mână bietului bătrân o monedă de 5000 de lei, pentru ca acesta să îşi poată procura hrană. Chiar când credea că a făcut o faptă bună, Alex se trezeşte lovit cu moneda pe care tocmai i-o oferise bătrânului. ”Vii la mine cu mărunţiş din ăsta, băi? Ce dracu’ să fac eu cu ăştia? Nici să mă şterg la fund nu pot, băi…”.

Ce înţelegem noi de aici? Că moşul făcea parte din categoria cerşetorilor cu două sute de milioane în cont, care noaptea stă la azil şi ziua stă în piaţă cu palma întinsă, iar ca el sunt multi, si toti asteapta ca voi sa le dati bani de paine, pentru ca ei sa-si ia Campari.