România, o ţară de manageri

Tinerii din ziua de azi isi doresc ca in viata sa faca un lucru: sa fie manageri. Duceti-va in orice sala de clasa de la un liceu de top din Romania si faceti un sondaj. Peste jumatate doresc sa devina manageri. Ce-i cu acest avant? De unde naiba atatea firme care sa fie conduse de toti cei care isi iau un Bachelor’s Degree in management? Societatea a mai manipulat inca o data mintea neslefuita a adolescentului.

Societate, cat de mult te urasc! Tu, societate, cum reusesti sa manipulezi oamenii in felul acesta? Oricat de mult s-a chinuit Anthony Burgess sa te blameze in “Portocala mecanica”, tu tot nu te-ai schimbat. Continui sa ataci cu  aceeasi marsavie. Iti place, nu-i asa? Te inteleg. Si mie mi-ar place sa fiu in locul tau si sa asist pasiv la ratarea unei generatii de tineri.

Uitati cum sta treaba. A termina o facultate de management, nu inseamna ca vei avea succes. Nu inseamna nici macar ca vei fi manager. Poate nici macar nu vei avea vreo tangenta cu afacerile. Multi dintre studentii de la management, odata iesiti de pe bancile facultatii, fac cunostinta cu crudul adevar: au facut o facultate degeaba. Nu sunt singurii. Incepe cursa dupa interviuri pentru functia pentru care s-a pregatit atata timp. Respins azi, respins maine, ajunge sa se resemneze. Isi da seama ca nu va putea fi managerul niciunei firme de top. Trece la nivelul doi. IMM-urile au si ele nevoie de manageri,nu? Studentul nostru nu reuseste nici aici. Intre timp isi ia un part-time prin McDonald’s. A auzit de reclama cu managerii de pana in 25 de ani. Se gandeste ca ar putea obtine ceva din aceasta postura. Dar ce sa vezi? Tanarul nu stia ca reclamele sunt niste minciuni frumos ambalate de un regizor la fel de viclean ca si societatea. Functie de manager in McDonald’s? Mai ia-ti gandul, tinere. Eu, sistemul, un bun prieten al societatii, iti spun un lucru: e mai bine sa freci podeaua din Mc, printre copiii care isi fac planuri in legatura cu viitorul lor in postura de manageri. Macar mai scoti si tu un ban.

Studentul nostru a intrat in sistem, aceasta planta carnivora, care asteapta nerabdatoare urmatoarea musculita. O devoreaza incet, cu placere, o savureaza, iar intr-un final o elimina. Studentul nostru si-a petrecut 10 ani schimband slujbe. A mers in continuare la interviuri, dar n-a prins nimic.

Au trecut 15 ani de cand acest tanar cu pletele in vant si un viitor luminos in fata pasea pentru ultima data pe pragul facultatii. A prins in sfarsit un loc de munca pe domeniul sau. Este manager al departamentului de studiere a arhivelor fiscale din cadrul unei firme subsidiare a unei multinationale. Are un birou de 4 pe 3, calculator cu monitor CRT, doi angajati in subordine, parul albit prematur si jumatate din timpul petrecut la munca inseamna Solitaire si pauze de tigara.

Si-a dorit sa fie manager. De ce? Pentru ca societatea l-a asaltat cu ideea ca a fi manager inseamna a avea succes, dar a uitat sa ii mentioneze un aspect important: si patronul unei tonete de ziare este, in fond, tot un manager.

Lansare de album

Fantastic! Senzational!Uluitor! DJ Rino si Silvia au lansat primul album! Cum!? Nu stiti despre cine vorbesc? Scuze, am scris gresit. DJ Rinno si Silvia! Nici acum nu e bine? DJ Rynno si Sylvia!! Vedeti? Acum stiti despre ce vorbesc.Nu stiam ca poti sa scoti album din doua piese si 12 remixuri…

Love in McDonald’s

EPISODUL 1 – EGOCENTRISM, COCALARISM ŞI IUBIRE

Cei patru îşi facuseră loc printre un grup de oameni care tocmai îşi preluaseră comenzile. Mai era doar o masă liberă, chiar lângă cea a fetelor. Doar trei se aşează, cel de-al patrulea plecând direct spre ghişeu pentru a lua comenzile. De aici deducem că erau clienţi fideli şi nu mai era nevoie să piardă timp preţios hotărându-se asupra felurilor.

- Bă, Nelule, vezi să-ţi deie şî Ketchup. Că nu po’ să mănânc cartofii al’fel, îi strigă bărbatul în tricou Cavalli, celui care aştepta liniştit la coadă. Acesta îi raspunse printr-un gest afirmativ din cap.

Toţi cei patru păreau şmecheri. Şoferul , al carui nume era Emanuel, era cunoscut sub numele Emi, scris Emmy. Îmbrăcat sumar, ca de vară, acesta mai avea tatuat un scorpion pe ceafă, chipul Maicii Domnului pe gambă, un desen tribal pe biceps si o pentagramă pe gât. Amicul din dreapta sa, Iulian , cunoscut ca Bobi, purta un tricou cu însemne Versace şi mesajul ”Be original”. Tatuajele sale păreau a fi realizate de către un amator, pentru că îşi pierduseră din culoare şi păreau a se şterge. Din ” Valerica, te iubesc”, nu mai rămăsese decât ”Val ric ,te i be c”. Cel de-al treilea comesean avea un lanţ de aur lăsat ostentativ în afara cămăşii Dolce&Gabbana, descheiată la doi nasturi, lăsând la vedere doar capul cobrei regale tatuate şi câteva fire de păr de pe pectorali. Acesta nu dădea nicio atenţie celor din jur, fiind cuprins în totalitate de scrierea unui mesaj pe telefonul său, Nokia N95.

- Hai că v-am adus crăpelniţa. Hasaţi, prieteni! Era Nelu, apărut parcă mult prea repede. Era clar de ce fusese el cel trimis. Era singurul care nu avea nimic de firmă pe el. Doar un ceas Q&Q luat din Carrefour şi adidaşii Puma erau mai de preţ.

- Hai, băieţi, să-i dăm bice. Trebuie să ajungem la afacerea cu Făcutu’ . Are bulangiu’ să-mi deie doo mii dă euro. I-am tot împrumutat, zicea că marcă bănuţu’ când face rost, l-am tot amânat… Da’ ce pula mea, a trecut doi ani şi reptila n-a dat niciun ban. A fost al’de mă-sa în Italia, i-a trimes bani şi ruptu’ n-a fost în stare să marce măcar doo s’te dă para… Emmy rostise această frază atât de tare încăt să fie sigur că aud toţi cei din incintă, dar mai ales fata de la masa de lângă, care îi tot arunca ocheade pline de substrat.

- Bă, Emmy. Făcutu’ chear are tupeu. De loat scuter a avut bani, da’ să-ţi deie ţie, nu. Să vezi ce bătae îi futem, futu-i morţii mă-sii de retardat, interveni prompt Bobi.

Flori asculta orice sunet, aşteptând parcă un cuvânt cheie, care să-i permită să înceapă o discuţie cu băieţii.

- Mi-e milă dă el. Nu-l vezi ce slab e? A venit mă-sa dîn Italea. blindată de bani şi el tot salam piperat mănâncă.

- Da’ scuter are…

- Lasă, mă. Îţi dai seama că e tras la ciordă dîn parcare dîn Roma. Eu când am fost în Italia, cum crezi că faceam bani? Mă duceam frumos în parcare, aveam un patent la mine, tăiam antifurtul şi aveam scuter. Îl vindeam frumos şi mai trăiam o lună. Plus că când m-am întors, aveam o sacoşă…(îşi întinde braţele la maxim) aşa de mare de telefoane. LG-uri, Panasonic, Nokii, Sony Ericsson. Tot ce vreiai.

Asta era. Telefoane.

- Nu te supăra, n-am putut să nu aud discuţia. Mai ai telefoane? Că al meu îmi face probleme. L-am scăpat acum câteva zile şi acum se tot închide şi se deschide, fără să apes pă ceva, i se adreseaza Flori lui Emmy cu o voce vizbil schimbată.

- Da. Mai am. Am o Nokie. N73. E şapte bucăţi. Da’ pentru tine, prinţeso, doar doo.

- Ce drăguţ eşti. Vorbeşti serios?

- Cu fetele frumoase ca tine, întotdeauna. Emmy se intoarce spre amicii săi şi le spune ” Tovarăşi, am ajuns în rai, sau de ce văd un înger?”

Flori se întoarce spre prietena ei şi îi spune ceva în şoaptă, acoperindu-şi buzele.

- Te cheamă Gillette? Pentru că eşti perfect bărbătesc. Cred că m-am îndragostit. E pentru prima oară cănd mi se întâmplă aşa ceva.

- De când am intrat, mi-ai sărit in ochi. Când mă uit în ochii tăi, văd marea. Cănd mă uit la părul tău, văd soarele. Când mă uit la tine, văd fata care me-a manglit inima. Te iubesc! Îţi iau o îngheţată?

- Fă ce vrei. Sunt topită dupe tine. Ca îngheţata…

Love in McDonald’s

EPISODUL PILOT

- Cum sa te lase Bogdan? Ai inebunit? Parea ca e dragoste mare intre voi. Era febletea ta.

- Uite asa! Eram aseara pă mess şi deodată primesc un mesaj. Nu m-am dus să îl citesc că vorbeam cu Bogdan pă mess. Şi el mă întreabă : ” Ai primit mesajul?” Iar eu ii zic : ” Ce-i iubi, tu mi-ai trimis?”, asa ca m-am dus repede să-l citesc. Muistul îmi cerea să mă despart de el. Câte înjuraturi i-am băgat…

- Nu îl credeam atât de nesimţit. Putea să îţi spună şi el pă mess. Dacă tot era on…

Cele două fete se opresc în faţa unui McDonald’s. Gesticuleaza putin şi intră in incintă. Cea care tocmai fusese lăsată baltă de către iubit este Flori. Are 17 ani şi a avut până acum douăzeci şi trei de iubiţi. Unii au fost lăsaţi pentru simplul fapt că nu aveau o maşină care să se ridice la standardele impuse de ea, alţii pentru că nu răspundeau la apelurile ei disperate, alţii doar pentru că ea se plictisise de ei. Bogdan era primul băiat care rupea o relaţie cu Flori. Prietena ei, Mihaela, cunoscută apropiaţilor ca Michelle, nu era atât de norocoasă ca şi prietena sa. În primul rând, era cam grasă, iar palmaresul ei număra doar trei băieţi. Primul, Remus, pierduse un pariu al cărei pedeapsă era să devină iubitul lui Michelle pentru o lună. Michelle a suferit după acea despărţire, dar nu a aflat nici până în ziua de astăzi că totul fusese o şaradă. Al doilea iubit era un om disperat. Aflase din surse nu tocmai credibile că cei care nu îşi pierd virginitatea până la optsprezece ani, pot dezvolta boli psihice în viitor. Pentru că îi era ruşine să urmeze sfatul prietenilor săi, acela de a face o scurtă vizită la bordel, a profitat de momentul de slăbiciune al Mihaelei şi a pătruns în inima ei. Şi-a îndeplinit misiunea şi a plecat şi el. A lăsat un mesaj prin care îi spunea fetei că pleacă în Italia. Atât. Al treilea este iubitul ei şi în prezent. Locuieşte în Timişoara. L-a cunoscut pe hi5 şi a fost dragoste la prima vedere. Încă nu a aflat că şi acesta este un farseur. Îşi bate joc de ea, fără ca aceasta să îşi dea seama că ceva este nelalocul său.

Odată intrate in magazin, au fost întâmpinate de mirosul acela specific McDonald’s-ului. Un grup de copii se făcea auzit. Era ziua de naştere a unui băiat, Liviu. Şapte ani, o vărstă demnă de a fi sărbatorită într-un asemenea cadru. Peste încă şapte ani, parinţii săi nu vor mai avea motiv de sărbatoare. Liviu se va sinucide după ce va fi diagnosticat cu leucemie. Va prefera să nu îşi mai chinuie părinţii cu tratamentul, aşa ca se va arunca de la etajul 9, intr-o zi normală de vară.

Flori se duce glonţ spre o masă abia eliberată de un domn îmbrăcat in sacou, care terminase meniul BigTasty şi îşi uitase ziarul Cancan, plecănd în grabă după primirea unui apel.

- Ce ne luăm, fată!, intreabă Michelle, cu o poftă de nestăvilit citindu-i-se în ochii mari şi verzi.

- N-am chef de nimic, sincer. Ia-ţi doar tu ceva. Eu citesc ziarul ăsta.

- Hai că îţi iau un BigMac. Ai nevoie,după ce ţi-a făcut idiotul de BGD.

Flori făcu un simplu gest cu privirea, semn că este de acord cu propunerea lui Michelle. Îşi cufundă privirea între paginile ziarului de parcă nu şi-ar fi dorit să o vadă cineva. Pe prima pagină a cotidianului, vedeam scris cu litere cât casa titlul ” Anna Lesko şi Poponeţ au petrecut în Bamboo până dimineaţa”. Pe coloană, cu litere negre , era anunţată moartea lui Ilarion Ciobanu, a carui fotografie se afla la doar doi centimetri de fundul Annei Lesko. Copiii din celalat colţ al magazinului îşi continuau nestingheriţi distracţia. Liviu se bătea cu frişcă împreună cu alţi doi băieţi.

- Ai gasit ceva intersant în ziaru’ ăla ?, întrebă Michelle, postată in faţa mesei, cu tava conţinând un BigTasty deja început, o porţie de aripioare de pui, două sucuri Coca Cola si un BigMac. Michelle termină de mestecat si aruncă o privire pe prima pagină.

-Cine dracu’ e Ilarion Ciobanu ? , întreaba ea, după o examinare fulger.

- Actor.

- Să moară fapta dacă am auzit vreodată de el. Îl mai citeşti sau îl arunc?

- Aruncă-l. Nu mai am nevoie de el. Pot să iau şi eu o aripioară?

- Ia fată, da’ cu masură, să nu te îngraşi. Michelle izbucneşte într-un râs frenetic la terminarea acestei ultime propoziţii. Era o glumă pe care o spunea mereu la masă, dar care după fiecare rostire stărnea din ce în ce mai puţine râsete din partea comesenilor.

Flori se serveste ,nu înainte de a afişa un zâmbet fals.

Un Audi Q7 parchează in faţa localului. Nu s-ar fi uitat nimeni în acea direcţie dacă muzica nu ar fi fost dată la maxim. Un grup de patru persoane coboară. În fruntea lor se află şoferul, un bărbat in jurul vârstei de 21 de ani, tuns scurt, purtând un tricou Cavalli alb şi strâmt, precum si o curea cu cataramă mare si de prost gust, având însemnele D&G. Uşa se deschise. Imaginaţi-vă o scenă dintr-un videoclip comercial de pe MTV, atunci când cineva ca Justin Timberlake intră într-o încăpere, iar reflectoarele cad pe fată. Aceea era Flori.

- Mamă, ce bazat e ăsta…Să mă bag cu el?

Unde esti tu Tepes doamne…

…Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni?

Desi imi stabilisem sa nu mai scriu despre cocalari (pentru ca nu are rost, avand in vedere faptul ca blogul cocalari.com imi ia painea de la gura), azi l-am gasit. Este EL! Cocalarul absolut, singurul om de Neanderthal de pe Pamant, unica primata capabila sa articuleze (stie doar cuvinte simple : “diengi” , “versace” , “nokea” , “fa tartanco, io te iubesc!” si ” ‘te-n pula mea”). Oamenii de stiinta il numesc “un experiment bizar al societatii de consum asupra fiintei umane”, psihologii ii spun ” exemplul absolut al degradarii umane cauzate de consumul de internet si manele”, noi, restul, ii spunem doar “cocalar imputit”.

Haideti sa ne luam tableta de amuzament pe ziua de azi. Luati adresa paginii de hi5: http://catacapo.hi5.com Va recomand albumul Eu si ToVaRaSy MeY . Si nu va luati de el, ca face parte din “Mafia neagra”. Asa se numesc acum grupurile de cocalari care agata in autobuz.